Inevitabil, vineri seară s-a dezlănțuit furtuna pregătirilor și, tocmai pe dos, pionii s-au scufundat într-o liniște prevestitoare de bunătăți. Planul nu s-a lăsat așezat pe un șervețel, între două sorbituri de Vermut, iar Churcill a fost înlocuit de alți patru renumiți lideri: Ducesa prăjituricilor, Contesa de Salatănburg, Guvernatorul Frigăruilor și Sultanul Velo al Veselei Vesele, un fel de corespondent medieval al triple X.
Agenda velo-gastronomică avea ca prim obiectiv mobilizarea matinală a efectivelor de cicloturiști și trecerea granițelor Județului Giurgiu, încă de la prima oră a zilei de sâmbătă, 18 iunie 2011. Ofensiva avea să înceapă în forță, cu un atac pe flancuri a redutei Comana.
Debarcarea trupelor se face în localitatea Gostinari, mașinăriile de luptă sunt verificate de mecanicii responsabili și se pornește în formație către primul obiectiv secundar. Dar nu înainte de a stabili o zonă de repliere și de a trece în revistă planul B, în cazul în care am fi fost luați prin surprindere de defensiva băștinașilor. În scurt timp, Schitul Barbu Belu este cucerit cu efort minim, iar jurnaliștii de campanie documentează evenimentele cu o dedicare întrecută doar de curajul cu care se strecoară printre razele dogoritoare de soare. În calea unor asemenea cotropitori, însetați de victorii culturale, rezistența este futilă. Asta au aflat-o pe pielea lor locuitorii din Gostinari, Comana și Vlad Țepeș. Fără întârziere, cele trei teritorii se închină viitorilor lideri, Claudia, Sânziana și Cătălin. Aceștia primesc ca semn al recunoașterii, păduri vaste, moșii bogate, câmpuri bune pentru pășunat, herghelii de cai neîmblânziți, dar și respectul întregii suflări. Fie ca noua stăpânire să conducă respectând cutuma și fără să împovăreze cu biruri și dijme poporul!
Linia frontului se stabilizează în vest. Podul încropit de geniști ne permite să continuăm marșul către următorul obiectiv. În față pădurea, în spate rudarii, în față necunoscutul. Fugim de soarele amiezei și intrăm în codrul des cu drumuri ce șerpuiesc anonim în toate direcțiile. Avangarda este condusă de un oștean vechi, trecut prin multe bătălii și uns cu multe alifii … cu factor de protecție solară. Indubitabil, fauna ostilă demonstrează cum codrul este frate doar cu românul! Concluzionăm că muștele nu ne sunt surori și asistăm neputincioși la slăbirea efectivelor noastre. Acești vajnici apărători, numeroși și neînfricați, ne sabotează și ne erodează moralul.
Densitatea vegetației și felul în care se desfășoară relieful ne silesc să așezăm o tabără intermediară în pădurea de la Vlad Țepeș. Trimitem santinelele la posturi, comunicăm poziția noastră cartierului general și ne pregătim să facem o trecere în revistă a echipamentului în timp ce rațiile sunt distribuite oamenilor.
Dar iată că vine un sol de pace pe-o bicicletă Radon! Este Vali, trimisul mesenilor, care ne îmbie la odihnă și apă rece de izvor. Este călăuza care ne aruncă un cablu de tractare. Este singura pavăză eficientă în calea țânțarilor, devoratori de carne proaspătă de biciclist. Așadar, iată că ieșim la liman, abandonăm tranșeele, trecem printr-o metamorfoză, servită caldă de indigeni, primim furculița orașului de la Guvernatorul Frigăruilor, și-un vin ascuns într-o butelcă mică ne țintuiește la masă! Salatănburg dovedește oaspeților că nu degeaba câștigă de 5 ani consecutiv premiul pentru cea mai bună salată, iar Contesa evită cu tact să divulge secretul celor care caută rețeta în privirile ei. În continuare, se servesc zâmbete, se înlătură orice urmă de oboseală cu extract de oricetamol pe grătar și ne îndulcim fără drept de apel din mâinile Ducesei prăjituricilor.
Cronicarul de la Comana, rudă de gradul 3 cu Majordomul Insectofil
